Cu cateva zile in urma, am primit o invitatie de la Paul Popescu pentru a face echipa cu el, vroia sa deschida o linie in peretele central din Turnul Malaiestiului, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si am acceptat. Dupa ce ne-am documentat mai bine in legatura cu traseele batute in T.Malaiesti am constatat ca prima parte din linia vazuta de el coincidea cu un traseu clasic batut acum 30 de ani, s-a mai demoralizat un pic Paul ca nu e primul, dar tot trebuie incercat.
Am urcat pe platou cu telecabina din cauza bagajului mare pe care-l aveam. In drum spre vf. Omu ne-am oprit in zona numita „La Cerdac”, am mai gasit niste faleze de calcar foarte aderent si am ramas aici sa ne facem incalzirea pentru ziua ce va urma :).
Pentru inceput incerca Paul o linie destu de grea, incepea cu un tavan, iar la iesire din el era priponit un bolovan mare pe care nu aveai cum sa-l ocolesti, singura solutie era sa-ti incerci norocul si sa-l iei in brate. I-am zis ca nu merita riscul si ca e mai bine sa incercam alceva.
Ne-am mai chinuit o ora sa dezechipam traseul, apoi am ales eu o linie mai usoara pe care am folosit cateva frienduri si o nuca. Ia placut si la Paul, a venit secund dupa mine sa dezechipeze traseul dar apoi a mai vrut sa mearga si el cap sa puna si el asigurarile.
Mai aveam cateva ore de lumina, asa ca ne-am continuat drumul spre Cabana Malaiesti, inainte sa se insereze am reusit sa vedem linia traseului din Turnul Malaiesti in care urma sa intram in ziua urmatoare, nu parea prea usoara.
La cabana Malaiesti intamplator am dat peste niste prieteni din Brasov, Constantin Gabor si Dan Borcea (Castorul), cu care am avut mare noroc pentru ca ne-au imprumutat semicorzile lor, noi avand doar o coarda cu care probabil am fi inaintat destul de greu, linia traseului fiind un traverseu oblic de jos pana sus.
Ziua cea mare: parea ca fie vreme buna, fara surprize de averse. Pana ne-am sortat echipamentul am intrat in traseu pe la 12. Am decis sa merg eu in prima lungime, era mai usoara decat urmatoarele, dar foarte friabil. Am gasit 2 cuie si am mai pus niste frienduri pana am ajuns in regrupare. Am regrupat pe o branita.
In a doua si a treia lungime a mers Paul cap, erau lungimile cele mai grele din traseu.
A doua lungime incepe cu un traverseu de vreo 10 m care se continua cu o fata cazuta cu prize mici, pe care erau destul de putine cuie, iar cele existente nu erau intr-o stare foarte buna, cateva se puteau scoate cu mana, iar alte asigurari nu prea aveai unde sa pui. Paul a regrupat undeva la baza tavanului dupa care e data denumirea traseului “Traseul tavanelor din Peretele Central”.
A treia lungime se continua cu un traverseu pe sub tavan de vreo 20-25 de metri, o portiune destul de dificila, nu prea puteam sa ne bazam pe asigurarile existente iar traserseul pe sub tavan se facea pe o fata cazuta umeda si plina de muschi. Pasul cel mai dificil din traseu era iesirea din tavan (7/7+), pe care l-am trecut mecanic, deoarece Paul nu am ajuns in locul unde trebuia sa facem regruparea, si a improvizat o regrupare la iesire din tavan din un friend si doua nuci in care nu era indicat sa cad. Am ajuns in regrupare si am si plecat mai departe, ca nu era bine de stat acolo, am mai facut 10 m pana in regruparea la care trebuia sa ajungem initial, am facut-o tot pe asigurari mobile, dar macar puteai sa stai in picioare. A ajuns si Paul, apoi am continuat eu in a patra lungime, zicea ca nu mai are nervi suficienti sa mearga cap. Destul de usor dar friabil, noroc ca e traserseu si secundul nu are de suferit din cauza pietrelor care cadeau. In a cincea lungime a mers Paul, la fel de usoara ca precedenta, doar ca s-a blocat coarda si a durat mai bine de o jumatate de ora pana am reusit sa o scoatem la capat.
Ultima lungime tot in traverseu, am gasit 2-3 cuie, am mai pus si niste frienduri si am ajuns pe cealalta parte a peretelui printr-o fereastra de unde am rapelat circa 30m pana la baza unui canion. Am coborat prin canion cat am putut, apoi am dat de o saritoare si a trebuit sa facem un rapel de 50 m.
Am iesit din traseu exact la timp, am mai stat 10 min sa admiram peretele si a inceput sa ploua...
